top of page
Caută
Poza scriitoruluiAmalia Bhalli

[Povestea 2/7] Despre acceptare!

Ai apucat și tu oare să citești lecția de exigență și iubire de sine, pe care ne-a lăsat-o Alexandra ieri? Am primit câteva răspunsuri așa frumoase și mă bucur atât de tare că sunt persoane, ca tine, care au găsit motivație și inspirație în cuvintele ei.

Iar dacă ești contra-cronometru cu viața de zi cu zi și câte ai pe lista de to-do, aici o poți citi când ai tu un pic de răgaz.

Azi, facem pasul următor și de exigență și iubirea de sine, mergem la acceptarea necondiționată a celor din jur și a vieții, în tumultul ei. Cu gânudrile acestea trăiește și se dedică Ioana cursanților academiei noastre.

Nu e, deci, întâmplător că în drumul ei spre acceptare, Ioana a călătorit prin Peru, Sri Lanka, Malta și Brazilia (ca să menționez doar câteva). Iar din Brazilia s-a întors și cu o diplomă de Master în Studii Strategice de Apărare și Siguranță.


Iar din asta, Ioana a învățat cum să ofere studenților și colegelor

siguranță

acceptare

confort

...și multă răbdare.


Și simt din nou că sunt de prisos cuvintele mele, așa că te las să le citești pe ale ei:


A: Îmi poți vorbi despre o persoană care simți că te-a inspirat?

I: Prima persoana la care ma gândesc este Nelson Mandela. Este unul dintre personajele mele favorite pentru tăria sa de caracter. Nu imi închipui câta anume tărie de caracter poate sa îți trebuiască sa nu lași ura sa îți controleze inima atunci cand ai avea toate motivele sa o faci, sa nu te răzbuni atunci cand poți și cand cei din jur își doresc și te presioneaza înspre asta, și aduci pace in viața atâtor oameni.


A: Care e una din temerile tale și cum ai învățat să treci peste?

Deși predau, pot spune ca imi este greu sa vorbesc in public, in fata multor oameni. Este un efort penare l-am făcut in repetate rânduri, însă in continuare un efort. Cumva, atunci cand predau engleză, nu simt atâta de mult lucrul asta. Ma concentrez pe lecție și pe interacțiunea cu studenții, și totul decurge natural.


Lecția Ioanei


Oricine merita sa fie tratat cu

umanitate și respect.

Cred mult in asta, și cred ca se reflecta in modul in care stau de vorba cu studenții. Mulți se tem, la început, sa răspundă sau sa pună întrebări. Li se pare ca pot spune lucruri stupide și ca se pot face de ras.

Orice ai face tu, ca student,

in viata de zi cu zi,

cu orice te-ai ocupa, și

orice ai spune la curs, nu va stirbi din

respectul pe care ți-l datorez

ca om.

...iar asta mi-aș dori să duci și tu mai departe!


Întrebarea pentru tine:

Ce înseamnă pentru tine acceptare necondiționată? Poți identifica un moment în care ai simțit-o?

3 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


bottom of page